Un grip de mână funcționează prin strângerea repetată a două mânere articulate pe un arc metalic, care opune rezistență proporțională cu forța aplicată. Un model reglabil permite ajustarea acestei rezistențe dintr-un șurub sau dintr-o piedică laterală, de obicei într-un interval de la 5 până la 60 kg, astfel încât același aparat să acopere atât primele sesiuni de antrenament, cât și pe cele ulterioare, cu forță mult crescută. Antebrațul, zona principală solicitată la fiecare strângere, răspunde bine la creșterea treptată a rezistenței, fără să fie nevoie să schimbi aparatul de fiecare dată când forța crește. Un set cu mai multe mânere, fiecare la o rezistență fixă diferită, oferă aceeași progresie treptată, dar prin schimbarea aparatului, nu prin reglarea unuia singur.
Priza corectă contează la fel de mult ca rezistența aleasă: mânerele trebuie să rămână paralele cu palma pe tot parcursul strângerii, fără răsucire laterală, pentru ca efortul să se distribuie uniform pe toate degetele, nu doar pe cele mijlocii. Un antrenament de forță general, care implică ridicarea de greutăți pentru fitness, beneficiază indirect de o priză mai puternică, mai ales la exercițiile în care gantera trebuie ținută ferm pe toată durata mișcării.
Diferența dintre cele două tipuri de mecanism ține de flexibilitatea în timp:
Setul cu rezistență fixă rămâne o opțiune bună atunci când știi deja aproximativ ce forță ți se potrivește și nu ai nevoie de ajustări dese de la o sesiune la alta.
Un flexor pentru antebraț, precum gripul clasic descris mai sus, lucrează mușchii implicați în strângerea pumnului, solicitați la fiecare priză fermă, de la deschiderea unui borcan până la cărarea unor obiecte grele. Un extensor pentru antebraț, construit de regulă din inele de silicon montate pe degete, lucrează în direcția opusă: mișcarea de întindere și depărtare a degetelor, rar solicitată direct de exercițiile clasice de forță. Combinarea celor două tipuri de mișcare, flexie și extensie, echilibrează dezvoltarea mușchilor antebrațului, care altfel s-ar dezvolta inegal dacă ai lucra doar strângerea. Rezistența unui extensor pentru antebraț este, de regulă, mult mai mică decât cea a unui grip clasic, tocmai pentru că mușchii extensori sunt considerabil mai slabi decât cei implicați în strângere.
Un aparat pentru antebraț de tip grip lucrează în principal priza și forța de strângere, o mișcare diferită de sprijinul static necesar la flotări. Pentru exerciții care implică întreaga parte superioară a corpului, mânere pentru flotări ridică ușor palmele de la nivelul podelei, reducând presiunea pe încheieturi și implicând suplimentar umerii și pieptul, într-o mișcare complet diferită de strângerea repetată a unui grip de mână.